sau de ce urăsc românii (in general) România…
Întâmplarea face că în ciuda COVID-ului a trebuit să plec în Finlanda cu un proiect pentru câteva luni! Am promovat acolo România fiecărui finlandez pe care l-am întâlnit (pe bune) și l-am invitat în țară, spunându-i că avem o țară extraordinară!
Fiind timpul să mă întorc acasă, zbor, bine și frumos din Helsinki în București, bucuros că am dus vestea despre țara mea mai departe și fiind extrem de încântat că mă întorc acasă ca să îmi văd familia! Totul bine și frumos… până cobor din avion, desigur… Mă urc în autobuzul care trebuie să mă ducă la terminal și aud un angajat al aeroportului că stigă către altul „hai, hai, hai, mă, nu sta degeaba” pe un ton din acela demn de strigătul comandanților din al Doile Război Mondial, urmat de ceea ce părea o înjurătură scurtă… Trec cu vederea, zic că omul a avut o zi proastă!
Merg să îmi iau bilet pentru autobuz, pentru că trebuie să ajung la Gara de Nord de unde am trenul spre Suceava! O salut pe doamna de la bilete încântat și pe un ton jucăuș, sperând să îi fac ziua mai bună fiindcă probabil a stat pe un scaun în ultimele 5 ore! Nu îmi răspunde nimic și se uită la mine ca și cum sunt ultimul hoit care există în București! Îmi zic că probabil doamna are o zi proastă, așa că insist și îi urez o seară minunată și un job ușor! Îmi răspunde cu aceeași față lipsită complet de emoții, așa că iau repede biletul și plec în autobuz.
Totul bine și frumos! Merg prin București și devin încântat când văd dezvoltarea care există în centrul orașului! Clădiri „bine”, geamuri mari de sticlă, birouri moderne, ce mai, țară europeană! Îmi crește speranța: „Deci nu m-am mândrit degeaba în Finlanda! Avem români capabili! Mă voi concentra pe ce e bine și las ce e rău la o parte, pentru că nimeni nu e perfect, vorba aceea”.
Ajung în Gară! Totul bine și frumos! Mă duc, îmi cumpăr bilet, o salut pe doamna de la ghișeu încântat, sperând să îi fac seara mai bună pentru că probabil stă acolo de câteva ore și nimeni nu dă doi bani pe ce face… aceeași privire moartă ca în cazul doamnei din Aeroport! Nu e nimic, zic, probabil a avut o zi proastă! Îi urez o seară minunată și un job ușor… se uită la mine de parcă sunt ultimul hoit din București… Ok, zic, iau biletul și plec!
Deși ciudat, am totuși un spirit pozitiv despre țară! Tocmai am văzut centrul, e dovadă de dezvoltare! București-ul e capitală, are printre cele mai briliante minți, îmi zic! Sunt pozitiv, avem o țară „faină” cu oameni „faini”!
Pentru că mi-e sete, zic hai să cumpăr niște apă de la un chioșc! Mai erau câteva persoane în față așa că facem frumos rând, cu distanțare socială între noi, pentru că vorba aceea, Covid! Persoanele din față își cumpără ce au nevoie și urmează rândul meu! Când să înaintez vine un „bădăran de oraș ” și se bagă în față… Eu cu spirit de egalitate și onestitate, îl bat pe umăr și îi zic drăguț: „Bună seara, domnule! Nu știu dacă ați observat, dar eu eram în față!”… Tipul se uită la mine de parcă sunt ultimul hoit din București, se întoarce la vânzătoare și zice „Un pachet de Pallmall!”…
Eu frustrat din cale afară și simțind că sunt luat peste picior îi zic tipului: „Văd că sunt în România”! Tipul ia și se uită la mine, din nou, ca ultimul hoit din București și își așteaptă țigările! După ce le ia, pleacă repede, dar nu înainte să mai bage câteva priviri încruntate! Totul bine și frumos… (încerc să fiu pozitiv). Dau comandă de apă, mi-o iau și îi zic seara bună vânzătoarei, la care ea începe: „L-am văzut că e nervos și mi se părea că e beat, așa că nu i-am zis nimic și l-am servit pe el”.
Ahhhh, era cât pe ce să îmi sară muștarul când a zis asta! Dacă vrei să faci din România o țară mai bună, nu răsplătești bully-ul doar pentru că e un bully și se supără! Nu îi dai ce vrea doar pentru că e nesimțit… dimpotrivă, îl faci să înțeleagă că ceea ce face nu e bine și că trebuie să aștepte ca toată lumea și ÎL PENALIZEZI… dar m-am abținut! Am fost și eu un român „get-beget” și i-am zis că nu vreau nici eu să îi fac probleme! Ego-ul meu nu trebuie satisfăcut! Nu e sănătos să faci asta, dar totuși, mentalitate românească… „CAPUL PLECAT SABIA NU-L TAIE!” -vorba aceea. Tocmai am căzut în plasa aceasta în care 99% din români sunt. Greșeala mea, poate data viitoare voi lupta pentru dreptate!
Ne-am obișnuit să nu le stăm în față celor care fac rău, din frică… În schimb, ne plângem unii către alții, frustrați desigur, că România e o țară de doi bani și că nimeni nu face nimic (deși, clar, nu e nici măcar departe de adevăr)…
Credeai că asta e tot? Haha, nu ai noroc!
Merg bine și frumos în gară (încerc serios să fiu pozitiv), să îmi aștept trenul. Când ajunge în stație, îl văd într-o stare deplorabilă! Am făcut un video:
Deci dacă te uiți în poze, vezi că o serie de „bădărani de oraș” (ca să nu zic mai rău), au aruncat în repetate rânduri cu pietre într-un tren relativ nou și i-au spart mai toate geamurile… România, educație, respect, dezvoltare, oameni de calitate…
CUM SĂ SE FACĂ CEVA ÎN ȚARA ASTA DACĂ CE SE FACE ESTE DISTRUS INTENȚIONAT?
Unde e dreptatea? Unde e pedeapsa? Mă gândesc că poliția trece și ea cu vederea lucrurile acestea, mai ales dacă făptașii fac parte din clanurile de țigani din capitală! Nu îi poate opri nimeni (zic unii), așteptăm să moară…
Serios?
Uite de ce oamenii din România trebuie să lucreze la mentalitate… Tu crezi că un idiot ca cel care s-a băgat în față, nu își va lăsa genele murdare în lumea aceasta? Dacă chiar crezi asta, te înșeli amarnic! Ce nu înțeleg românii, e că SABIA taie oricum! În loc să îți fie frică că îți va fi tăiat capul, de ce nu ești tu cel cu sabia în mână? Nu în mâna ta stă puterea? (Îmi vorbesc și mie aici, în aceeași măsură!)
De asta avem aproape jumătate din țară plecată în afară! Nu politicienii sunt de vină pentru asta! Tu ești! Tu și toți cei care țin capul plecat… Astăzi, fie că îmi place sau nu, am fost unul din motivele pentru care nu se face ceea ce trebuie în țară pentru că am lăsat pe un dobitoc să îmi ruineze ziua și speranțele…
